Eu tresar de fel când respir aerul de Câmpulung. Înaintea urbanisticii și chiar a naturii muscelelor scăldate de Râul Târgului, aerul izvorât din cerul cel însorit de deasupra locului în care am descoperit lumina vieții, da, aerul este cel care îmi pune în mișcare simțăminte, netrăite nicăieri aiurea, oriunde m-aș afla!
Acolo, la Câmpulung, trăiesc oameni semeni mie. Trei crai, din nordul cel de răsărit… au pus la cale o vrajă în ajunul acestui Crăciun. Dorin Mirea, dirijorul focului de ardere și plămădire a lutului de din Grui, Gil Pristavu, iubitorul lacom de oameni cu fapte, Emil Hagi, nostalgicul și neîmpăcatul cu durerea pierderii unui simbol numit ARO, truditor fără de oboseală- trei crai, trei pentru un Muscel cu oameni iubitori de Dumnezeul creatorul lor!
Ei, cei trei, au organizat prima reuniune a Asociației culturale SUFLET MUSCELEAN, ca un foc de tabără, într-un loc luminat, ticsit de bune energii umane, cu cântece și colinde strămoșești, glăsuite de o corală preoțească, absolut mirifică.
Da, risc prozaicul și vă spun că într-o fostă sală de cinema, unde în timpul copilăriei mele dintre Pardon și Mersi, am ars voios pe nerăsuflate milioane de clipe, s-a întâmplat totul. O sută de suflete muscelene s-au așezat la mese, au rostit Tatăl nostru, au mâncat, au băut, au lăcrimat de bucurie, au vibrat, au petrecut o serată regală, vestind spontan nașterea miracol, pe care o prăznuim în ziua Crăciunului cel românesc în veci!
I-am surprins o grimasă de fermecare maestrului Șerban Marinescu, marele regizor, cineast exemplar, care a ales să viețuiască sub cerul magic de la Câmpulung, unde soarele strălucește mai mult decât oriunde!
Nicolae BADIU