„Câmpulungul de Muscel: un oraș discret și cochet, ca o floare la rever.” (Igloo, Centre istorice-Câmpulung)

Să treci cu mintea și cu inima prin patriarhalul loc de descălecat al lui Negru Vodă și să remarci că acest spațiu, încărcat de sfințenia istoriei și a naturii deopotrivă, este un „biet sărac oraș și trist”… înseamnă să fii posedat de o ură și o revoltă patologică. Cu expresia  „fatala decadență a acestui oraș nefericit”, semnatarul (un anonim…)  unor rânduri hidoase la adresa orașului meu iubit, Câmpulung, a pus bomboana pe coliva unui marasm imaginar…

Iubesc Câmpulungul, cu pământ, cu cer, cu asfalt, cu biserici, cu blocuri, cu cruci vechi de piatră, cu fabrici, cu parcuri, cu clopote, cu cimitir, cu lumini, cu ploaie, cu ierni, cu flori, cu panseluțe, cu soare, cu castani, tei, cireși și nuci laolaltă, cu oameni, cu poezii, cu dansuri și cântece deopotrivă… și cu toți primarii lui, indiferent dacă au fost, sunt, sau nu, pe placul cârcotașilor tradiționali.

Câmpulungul meu, prin care ombilical respir, dintr-o hărăzire de șansă divină este bogat și freamătă de fericire, cu cântec, cu joc și voie bună

 Blocurile sunt cenușii la fel ca toate blocurile din lume… Un cenușiu firesc, banal, care nu împiedică pe nimeni cu inima voioasă să se bucure de verdele omniprezent și de strălucirea unui soare unic, aici la Câmpulung! Frigul din apartamentele insalubre, la care se referă cu un dramatism hilar cel căruia îi replic, afirmând că paralizează locatarii… nu este altceva decât o alegere a proprietarilor, liberi, mai liberi ca niciodată să viețuiască sub propria putință, prin ei înșiși!…

Replica vie a arhitecturii medievale din centrul vechi al orașului, lasă în umbră peisajul aparent sumbru al blocurilor mult hulite, care adăpostesc totuși zeci de mi de suflete.

În Câmpulung este una dintre cele mai mari piețe de lucru, oferta pentru locurile de  muncă depășind cu mult cererea… De ce nu se ocupă toate locurile de muncă vacante?! În niciun caz nu este de vină administrația locală, așa cum nu tot ea, această administrație, fie roșie, fie albastră, fie verde, sau cum ați vrea, nu poartă nicio vină pentru nefericirea unor oameni. Nefericiți sunt cei care aleg să privească la Antene TV de știri politice, în loc să-și încarce lumina ochilor cu minunatele peisaje sau să-și bucure inima conectându-se la istoria omniprezentă din acest vechi și minunat târg de munte, distinsă capitală de țară, păstrătoare de aer medieval, ca un nestemat cu valoare în creștere!

Vă recomand, iubiți semeni, să încercați socializarea în Câmpulung, fie la o promenadă pe bulevardul „Pardon”  sau în grădina „Merci”, fie să dați o raită prin Grui, unde un om de mare ispravă a construit un campus de agrement unic, cu lacuri naturale și vegetație luxuriantă, iar lutul ia forma celor mai trainice cărămizi. De acolo aruncați o privire spre orizontul de la nord și dați de coamele Iezerului… Reveniți în centrul cetății și luați loc la o masă într-unul dintre superbele localuri, iarna la un vin fiert sau vara la o bere pe terasele ticsite cu tineri veseli şi frumoși… Descoperiți, vă rog, singuri, fericirea specifică acestui loc!

Oamenii din Câmpulung sunt plini de bucurie. Dârzenia lor, revoltele veșnice față de o viață și mai bună, sunt de fapt armele lor secrete, cu care își mențin granițele spirituale neatinse și pentru foarte puțini străini înțelese…

Câmpulungul este locul fericirii pe Pământ! Nu este un „biet oraș nefericit”, ci un monument de civilizație, tipic european, viu, populat de spirite de o magie unică! Aici m-aș mai naște și azi și ori de câte ori va fi nevoie!

Câmpulung, chiar te iubesc!

Nicolae BADIU