Emil Hagi, colecționar de trecut, pentru un posibil viitor! / Muzeul Automobilului Românesc de la Câmpulung.
Emil Hagi, colecționar de trecut, pentru un posibil viitor! / Muzeul Automobilului Românesc de la Câmpulung.

Emil Hagi, colecționar de trecut, pentru un posibil viitor! / Muzeul Automobilului Românesc de la Câmpulung.

În dreapta (sus), automobilul rusesc GAZ 69, modelul din care a fost derivat primul automobil de teren fabricat la Câmpulung, IMS 57, stânga (jos).

Sala Muzeului Automobilului Românesc, arhiplină la evenimentul „Cu papucii prin deșert”, de Zilele orașului Câmpulung și Emil Hagi alături de medicului Cătălin Copăescu, colecționar, medic și om de colecție!

 

Muzeul Automobilului Românesc are sediul în Câmpulung! Dincolo de nostalgie, Emil Hagi, autorul acestui minunat demers „non guvernamental”, ne proiectează într-un spațiu dramatic, unde adună timpii trecuți ai unei industrii răpuse de indolența, superficialitatea și corupția care ne tot bântuie țara de secole…

Tradițiile industriei constructoare de mașini din România își au rădăcinile în secolul 19! De la experiența fabricării de vagoane, motoare și locomotive la Arad,  România a cunoscut era fabricației de avioane la Brașov… Multe nume de ingineri români (Aurel Perșu, Gogu Constantinescu, Nicolae Malaxa, etc…) au ținut capul de afiș internațional pe tărâmul concepției și al fabricației de automobile prototip.

După cel de-al doilea război mondial, rușii mută (își însușesc) la ei I.A R. ul, adică fabricația de avioane și primim în schimb „licențe” pentru fabricația de tractoare și camioane la Brașov plus automobile de teren GAZ 69 la Câmpulung.

GAZ sunt inițialele „Gorgovski Automobilnîi Zavod”- o fostă fabrică din familia oligarhului rus Oleg Deripaska.

Inginerii de la ARO, care aveau experiența I.A.R. pun pe roate în 1957 primul automobil 4×4, sub denumirea de I.M.S. 57- Așa a început povestea ARO!

După „89, a început marea demolare… Industria auto din România a fost pusă pe butuci, pas cu pas. Întâmplător sau nu, tot ce a avut origine rusească a fost pus la pământ: tractoare, camioane, autobuzele derivate din camioane, mașinile de teren… tot, cu excepția uzinei de Dacii de la Colibași, asupra căreia au planat amenințări, dar acolo a existat un erou, Constantin Stroe!-El  a pus Uzina pe șine franțuzești, reușind să păstreze fabricația de automobile în țară!

Revin la „Muzeul Automobilului Românesc” și la acest om extraordinar, Emil Hagi! La Câmpulung, în Clădirea fostului Cămin Cultural de la Apa Sărată (Construit în vreme de tatăl lui!) sunt adunate mărturii de o valoare excepțională cu privire la istoria automobilului românesc și în special cu referire la ARO. În spațiul din jurul clădirii, în curtea Muzeului, sunt expuse modele extrem de vechi, aduse prin grija acestui neobosit Emil Hagi, un aromân extrem de tenace și talentat!

Ceea ce se întâmplă la Câmpulung este unic în România! Este trist, extrem de nedrept, faptul că Emil Hagi nu beneficiază de nicio subvenție de nicio finanțare din partea nimănui… Face totul pe cont propriu, „din pensia lui”, așa cum cu amar declară… La ultimul eveniment organizat cu prilejul Zilelor orașului Câmpulung, pe 24 iulie, a omagiat fantastica expediție auto „Cu papucii în deșert” – O acțiune inteligentă cu care a fost pusă în valoare Uzina de la Mioveni în Africa! De asemenea au fost expuse zeci de modele autentice ARO în curtea Muzeului, inclusiv fostul ARO prezidențial, prin aportul generos al colecționarului Cătălin Copăescu, reputat medic de origine musceleană, cu părinți care au făcut parte din familia de constructori ARO! La acest eveniment excepțional a participat și edilul orașului, doamna Elena Lasconi, care a fost văzută pentru prima dată în public alături de ei, probabil pasionat de automobile retro. L-am întrebat pe Emil Hagi, care a fost finanțarea din partea Primăriei! „ZERO” – Acesta a fost răspunsul…

Un zero la fel de dramatic ca timpurile apuse, pe care Emil Hagi se încăpățânează să le țină prezente, în atenția noastră și a urmașilor noștri, ca bun ce nu trebuie îngropat, ca amintiri ce ar putea trezi vreodată noi ambiții! De ce nu?!

Mersi, Emil Hagi!