„Cronicari
Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
„Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu –
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă „Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!”
Morală
Pelicanul sau babiţa”
Urmuz, acest scriitor bizar cu operă bizară! Ciudate scrieri, dar geniale prin absurdul lor melodios, ritmate și încărcate de sens, în mod paradoxal! I s-a ridicat statuie la Curtea de Argeș, are placă memorială pe casă și s-a deschis o cafenea cu numele lui, peste drum de primărie !
Urmuz este comemorat cu onoruri deosebite la Curtea de Argeș prin grija exclusivă a academicianului Gheorghe Păun, scriitor contemporan de mare calibru, cu o inteligență formidabilă, de o sensibilitate rară!
Sunt fascinat de Urmuz, atât de mult încât uneori mă cuprinde un fior dintr-un abis… Mi-e și frică… Urmuz s-a sinucis ca mod de viață, ca artă… Nu-mi place ! Un tablou de un dramatism complet, mai mult nu se poate ! A lăsat în urmă o operă fabuloasă și o scenă dintre viață și moarte de un absurd unic. De-aia mă cam feresc de Urmuz… Atâta cât pot ! Scriitura lui mă fascinează !