Cântă și jucăm Hora Unirii, dar câți știu cu adevărat detalii despre acest act istoric crucial care a pus într-adevăr bazele României moderne?! Politicienii se bagă în hore, dau cu căciulilii (sic!) de pământ și țopăie în fața camerelor foto ori tv, se postează pe rețele și se atacă între ei, funcție de tabere de interese… fix cu prilejul unirii… Care mai de care mai gălăgioși.
Dacă-i luăm la întrebări, oare câți dintre ei ar ști să ne zică niscaiva detalii despre acest act istoric?! Câți știu că nașul acestei manevre geopolitice de interes european a fost Napoleon al III lea ?! Câți știu cum arăta de fapt teritoriul celor două provincii unite, care nu se numea nicicum România și nici măcar Principatele Românești ci „Principatele unite ale Valahiei și Moldaviei”?! Termenul, cuvântul „român”, „Români”, apare abia odată cu constituirea regatului de sub Carol I, în 1881! De ce?! Asta e o altă discuție interesantă, de unde până unde a schimbat el numele țării în România acest Carol I…
Apoi, câți știu că în 1859, Dobrogea nu ne aparținea încă și că anexarea ei s-a făcut abia în 1878 prin tratatul de la Berlin din 13 iunie, când am dat la schimb rușilor 3 județe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad și Izmail. Dar, așa cum afirma și Eminescu, era o soluție de acceptat. Că veni vorba, de ce nu marcăm niciodată cu fast anexarea Dobrogei de nord din 13 iunie 1878, după căpătarea independenței, sub Carol I ?!
Bine, eu aș mai da o idee și anume să ne cramponăm și noi un pic, măcar așa la mișto, de pierderea în 1940 a Cadrilaterului, câștigat de Ferdinand în 1913, cu Balcicul iubit de regina Maria, cu tot… Dar n-avem politicieni… N-avem multe… Nu mai vorbesc de teritoriile din nordul Bucovinei în care nici lacrima românului nu mai are voie să curgă în limba lui…
Că deh… politicienii noștri țopăie în hore și se dau pe rețele de socializare, cu „căciulilii” pe frunțile lor înguste și crețe… „de atâta primăvară”… dintr-un cântec de-al lui Tudor Gheorghe, cel care are o versiune de foc „La Chilia în port”… AH CE DUREROS… „Bate Mahomed cu parul”l… Cine să-înțeleagă?! Suflet candriu… de român papugiu! (Vezi pe Gică Petrescu, nemuritorul… ).