Judecătorii?! Ei bine, ei sunt stâlpii unui stat de drept! Restul, adică poliția, jandarmeria, avocații… sunt anexe. Judecătorii sunt cei în decizia cărora stă libertatea cetățenilor unui stat – Un stat de drept! România, slavă Domnului, încă mai funcționează ca un stat de drept, dar cu prețul eforturilor aproape neomenești ale judecătorilor al cărui număr este subdimensionat din lipsa resursei umane calificate! Un judecător are 50 de până la 70 de dosare pe masa de lucru într-o ședință! Instrumentează aproximativ 200 de dosare lunar! În plus, judecătorii fac și așa numitele „permanențe”, un fel de gărzi ale medicilor, pentru urgențe! Socotiți sutele de pagini conținute de către fiecare dosar în parte! De cât timp are oare nevoie un judecător pentru a studia un dosar?! Apoi, de cât timp mai are nevoie pentru a studia practica ICCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție) și practica CEDO?! Judecătorul nu poate avea nicio afacere…
Și că vorbeam de timp, judecătorul, mai are timp de familie? Termenele lungi de judecată nu sunt date întâmplător, ci impuse de timpii foarte limitați, raportat la numărul enorm de dosare încredințate unui judecător! De ce ar alege un absolvent de drept să devină judecător? Să-și sacrifice viața aiurea, din plăcerea de a se auto stresa și a-și atribui responsabilități imense, din dorința de a-și încărca eventual conștiința cu sentințe, care ar putea fi eronate?! Apropo! Un medic riscă mai puțin decât un judecător, chiar și un chirurg – nimic nu e mai de preț decât libertatea omului! Judecătorii nu sunt plătiți în plus pentru că sunt mai deștepți, asta ca să lămurim alt aspect, ci pentru că responsabilitatea și încărcătura lor este foarte mare. În plus, judecătorii trebuie să fie ținuți departe de ispitele corupției, societatea are nevoie de ei curați și apți de munca analizei și a deciziei corecte!
Pensiile speciale sunt motivante și deci necesare! Iată, pe scurt, o motivație față de pledoaria mea pro judecători- revolta lor nu este aberantă, ci doar un strigăt de disperare! Cine instigă împotriva lor, cine invocă pensiile speciale ca un cost aberant (Este un cost infim!…), cine pune în balanță câștigurile profesorilor cu pensiile speciale, sunt factori de destabilizare a unui stat de drept, sunt cei care atacă echilibrul și așa destul de fragil al acestei țări… O fac conștient sau de cele mai ulte ori inconștient sub imperiul unor manipulări odioase!
Da, vreau stat de drept!