Când avocatul plânge…
Când avocatul plânge…

Când avocatul plânge…

O bătaie de ciocan, ca o bătaie de aripă a unei păsări în zbor pe cer, acolo unde se desăvârșește judecata…

V-ați gândit vreodată că avocatul este cel care poate cunoaște mai bine ca oricare altcineva profilul psihologic dar și nivelul de pregătire juridică al unui judecător?! Desigur, depinde despre ce fel de avocat vorbim. Dar în cazul unui profesionist desăvârșit, cu calități, să zicem artistice, care a mai și citit la viața lui un vagon de literatură, un tip croit pe un filon de moralitate, niciun judecător nu i se poate ascunde în spatele hainei (roba) sale din instanță…

Dacă întâlnești un astfel de avocat, care dincolo de bara la care pledează, este de fapt un coteil de sensibilitate, de empatie și luciditate?! Și dacă ai șansa să ți se destăinuie?! Ei bine, zici că te aflii în fața unei lecturi dramatice sau dacă ai o imaginație curgătoare, privești un film care-ți mișcă inima din loc și la final ai șanse să pierzi o lacrimă…

Cum o fi să aperi un om supus unui rechizitoriu pus pe masa unei instanțe, ca o minge la fileu, iar tu, omul avocat desușlești prea bine, dincolo de artificiile juridice din plângerea procurorului, că cel din boxa acuzaților, este victima unor speculații diabolice?!

Povestea mea pleacă de la o speță reală, în care tatăl și fiica sunt acuzați deopotrivă! Avocatul știe prea bine că fiica nu are absolut nicio vină, dincolo de inocența evidentă cu care s-a trezit implicată într-un dosar kafkian… Când avocatul studiază un dosar nu doar cu mintea ci și cu sufletul, pachetul lui de om dă să explodeze…

Absurdul etern ne macină de milenii… Oamenii ăștia din justiție își așază karma pe o sârmă de foc… Procurorii plusează în dosarele întocmite, cu trudă uneori, e drept, pentru că așa este obiceiul… Avocatul își apără clientul, încercând să pună pe masa judecătorului faptele în echilibru cu realitatea, dar povara pică pe inima judecătorului! Sentința lui aruncă sau nu în temniță un om, obiectiv sau subiectiv… Sufletul judecătorului se pătează sau nu, iar dincolo de instanță,  judecata Divină deliberează, așa cum se întâmplă cu toți oamenii, pentru că niciunul dintre noi nu scapă de Instanța Supremă!

Fiecare om potrivit rolului lui își expune sufletul cumva… În povestea mea, m-am oprit la avocat, omul care uneori poate plânge laolaltă cu victima…

Nicolae Badiu