România a luat startul cu mare întârziere ca stat modern. ( Nu mai dau ani, nu intru în amănunte. Cine știe bine, cine nu, asta e… )
Regalitatea a fost o rampă de lansare! Chiar și comunismul a avut rostul lui. Observați că post comunism ne găsim cu greu busola… dar mergem înainte!
Dacă privim traiectoria noastră în paradigma vitezei cu care am reușit să facem pași spre civilizația europeană, putem să găsim motive de fală! Cu o întârziere de sute de ani, am reușit să ne mobilizăm și să stăm azi umăr la umăr în jurul mesei europenilor. E drept că șchiopătăm și umărul nostru e mai lăsat un pic… dar, repet, să nu uităm de unde am plecat, de la ce nivel și cu ce întârziere!
Hai că nu e chiar rău! Să ne asumăm traiectoria, să ne consolăm cu ce avem și să nu ne lăsăm din drumul spre mai departe!
Ceva îmi spune că această alianță îndelung negociată de stânga-dreapta, PSD-PNL va fi cea mai bună formulă de care am avut parte până acum, după atâtea și atâtea încercări și rătăciri! Se vor supraveghea unii pe alții, vor învăța unii de la alții și vom avea șansa unui randament sporit!