Bănuiam, dar mi-a fost dat să trăiesc în direct, acolo, nu online, regalul unei adunări de actori, scenariști și regizori, ei între ei. Acești oameni sunt conectați la niște energii fabuloase, ei trăiesc pentru și prin spectatori, telespectatori, admiratori… Scena îi transformă mereu, fiecare rol oferindu-le o încărcătură emoțională prin care vibrează cu sala. Dacă vorbim strict de sala de teatru, acolo cuantele circulă în „du-te-vin-o”, între spectator și actor. Se petrece un fenomen fizic! E o taină. Filmul are avantajul spațiului infinit mai larg de semnalizare, de vizibilitate și asta produce altfel de energii, transmise pe alte frecvențe.
Artiștii de cinema sunt iubiți, iar ei simt și asta îi tonifică. Oamenii sunt afectați la despărțirea de un actor, orice dispariție a unui actor întristează spectatorii și mai ales fanii lui. V-ați întrebat de ce? Ei bine, e vorba despre undele cuantice și energiile probabil de natură gravitațională, despre care vă vorbeam, nu e doar chimie, e fizică la cel mai înalt nivel!
Întâlnirea cu un actor, în afara scenei, în afara rolului său dintr-un film sau altul, produce un frison pozitiv, un tremur, o emoție de neuitat. Ei sunt tot oameni și se poartă firesc, omenește, nu sunt extratereștri și totuși pulsează bucurie stelară, au o aură aparte, sunt ca niște zei care-ți zâmbesc. De fel, actorii trăiesc prin prietenie, conectați la un server al iubirii, sunt foarte empatici! Actorii nu mor devreme decât în cazuri accidentale, actorii trăiesc mult și zâmbesc mereu. Ei știu cel mai bine lecția bucuriei! Iată secretele longevității lor!
Regizorii sunt creiere care par uneori de pe altă planetă, minți creatoare așezate în circuite, fluxuri energetice indescifrabile. Scenariștii, scriitori sclipitori, pun pe masa de lucru a regizorului aluatul numai bun de plămădit și băgat la cuptor.
Să participi la un „Festival de film” e ca și cum te-ai duce la o stațiune pentru a-ți trata stresul. Ba chiar mai mult decât atât, face cât un proces de întinerire într-o clinică de geriatrie de ultimă generație… Măcar că-i vezi în carne și oase pe protagoniști și te miri ori de câte ori afli vârsta unuia sau a altuia! Sunt așa de tineri, Doamne, pentru că ei chiar sunt iubiți, inclusiv de Dumnezeu!
Prima ediție a festivalului „Muzica în filmul românesc”, s-a desfășurat în acest sfârșit de august pe platoul dealului Grui, într-un loc unde soarele își dă mâna cu luna în Câmpulungul Muscelului, prin grija lui Dorin Mirea, omul cu suflet de nufăr, făcător de cărămidă și iubire, în fabrica CERAMUS.
Dorin Mirea, e singurul nume pe care l-am dat în acest articol. Dacă i-aș pomeni pe toți magnificii cu care m-am întâlnit ori m-am ciocnit cosmic, nu mi-ar fi ajuns spațiul și oricum nu asta contează, pentru că ei radiază lumină, pur și simplu, fără nume și prenume…
Actori, regizori, scenariști, un regal.