Și iar, și iar… , mâine unii vor primi lumină, vor ciocni ouă, se vor deda la bucate de miel, sarmale de-alea mari cu carne din belșug, și câte și mai câte bunătăți, cu palincă-n pregătire… și vinul în sorbire… cu ceardașuri ori hore câmpenești, apoi stropitul cu parfum prin case de codane neprihănite… ori ba, prin obiceiuri de-ale lor străvechi. Se vor veseli frații catolici de peste Carpați, secui, maghiari, ori ce-or mai fi… Și ortodocșii se vor mulțumi cu pește într-o dezlegare generoasă de Florii aleasă. Dar doar atât, urmând o săptămână grea, cu post, abțineri de tot soiul în așteptarea Învierii. Adică, pentru catolicii, Domnul Iisus învie aproape mereu înaintea ortodocșilor. Rar de tot, de „Paștele cailor” (Ziua în care și calul ungurului și calul românului se odihnește..), învierea se produce concomitent!
Suntem creștini și unii și alții, dar avem administrații bisericești diferite. Pentru că acești „funcționari” ai celor două INSTITUȚII, au decis o SCHISMĂ mare (1054), că nu le ajungea UN TOT… Bietul ERASMUS (sec 15, 16) îi blagoslovește pe episcopii vremii lui, învârtind bisturiul sarcasmului adânc în pântecele diriguitorilor bisericii, el însuși un om de-al lor la startul carierei… Capodopera lui Erasmus, „Elogiul nebuniei (prostiei)” ar trebui reeditată și citită ca „pastorală” în toate bisericile creștine, indiferent de „data învierii Domnului” lor… Modul în care cele două biserici surori își elogiază momentul ÎNVIERII, la date diferite și prin ritualuri aparte, reprezintă o probă a rezistenței prostiei la vremuri.
Dacă ecumeniștii încearcă să scoată capul, să aducă lumină reală pe strada creștinismului, bâtele partizanilor schismei sunt răsucite din umbră, la intersecții și furia mândriei se revarsă, pentru că prostia curge, de mii de ani, într-o albie solidă. Ne mai mirăm de războaiele dintre ortodocși, ne mai surprinde că „funcționari înalți” ai bisericii din est, susțin vărsarea de sânge, în locul medierii întru pace sub orice formă și cu orice preț, mai puțin cu prețul sacrificării sufletelor nevinovate ale tinerilor soldați trimiși la moarte pentru cauze aberante, inventate, nebune!
De ce nu ia măsuri BISERICA pentru trezirea nebunilor, iubitori de zăngănit de arme?!… Cum le poate tihni masa cu bucate alese, lângă lumina din lumânarea aprinsă la Mormântul Sfânt, acestor Înalți funcționari ai Bisericii, în Ziua de Paște, în timp ce jalea, crima, măcelul se desfășoară lângă noi, din nebunie?! Fie că e duminica catolicilor, fie că e duminica ortodocșilor, nebunia imortalizată genial de către Erasmus la cinci secole după schismă rămâne vie și comună…
NOTĂ. De Paștele catolicilor voi ciocni un ou și voi cânta Hristos a înviat. De Paștele ortodox voi ciocni un ou și voi cânta Hristos a înviat. Ok, am găsit soluția. Dar ce să fac între cele două Paște?! Să-mi dea o idee Dumnezeu, unicul!